Civita di Bagnoregio - "Orasul care moare"

     

    Civita di Bagnoregio se afla in Umbria, este o mica parte a orasului Bagnoregio; este o asezare care parca e desprinsa de pamant si care ne-a lasat o amintire de neuitat.

    Civita di Bagnoregio este o localitate din provincia Viterbo, din centrul Italiei, o suburbie a comunei Bagnoregio, la 1 kilometru est de ea. Accesul se face pe un pod lung de 200 de m si este in mare parte pietonal; cu mijloace de transport au acces doar localnicii si proprietarii de magazine, dar si acestia cu vehicole de mici dimensiuni.

       

   

    Civita a fost numit "orasul care moare", datorita starii structurale precare, momentan avand doar 11 locuitori. Orasul este amenintat de eroziunea solului si de alunecari de teren, dar chiar si asa, este vizitat de sute de mii de oameni in fiecare an, atrasi de aspectul care dateaza de la sfarsitul Evului Mediu, ca si cand timpul s-a oprit in loc.

 

        Istoria orasului dateaza din epoca etrusca; se presupune ca un popor misterios a colonizat mai multe zone din Italia Centrala, devenind cu timpul un adevarat oras, in epoca romana.

Accesul in sat se face prin Porta Santa Maria, deasupra careia troneaza doi lei, care ataca niste oameni; se spune ca acestia ar simboliza locuitorii orasului, care zdrobesc tiranii. 

Taxa de intrare in oras este de 5 euro/persoana, din care administratia locala efectueaza anumite lucrari de consolidare, pentru ca localitatea sa poata primi vizitatori in continuare.

    Aspectul atemporal te impresioneaza imediat ce pasesti in acest oras si te duce ca intr-un labirint pe stradutele inguste, pavate cu piatra, iar in contrast cu florile si verdeata care le amenajeaza, iti doresti ca aventura sa nu se termine niciodata. Nu ai nevoie de un itinerariu prestabilit; este perfect sa te pierzi pe alei si sa rasfeti pisicile tolanite la soare.

    Oraselul gazduieste cateva terase si cateva magazine de suveniruri, de unde simti ca ai putea pleca cu bratele pline, din dorinta de a avea o amintire vie a acestui loc, sau din dorinta de a contribui la continuitatea sa.

    De pe podul de acces se deschide o panorama asupra vailor si zavoarelor sapate in timp de eroziunea apei, iar dintr-un anumit punct din oras se poate vedea Valle dei Calanchi.

    Cu greu ne-am despartit de aceasta aventura si i-am dorit viata lunga, din dorinta de a o retrai si de a impartasi si altora frumosul vazut acolo.