Saigon (Ho Chi Minh), taramul nesfarsit al scuterelor si Insula Phu Quoc

Am parasit Hanoi, curioasa ce poate fi diferit in Saigon (astazi Ho Chi Minh City), cu un zbor intern, si am gasit un oras furnicar, plin de chipuri tinere, de lumini si cu o multitudine de scutere. Un fel de taramul nesfarsit al scuterelor :))

Asa ca, cel mai indicat este sa rezervi un tur de seara cu Vespa scooter, pentru a prinde gustul vietii de noapte din Saigon si a testa specialitati locale vietnameze. Turul dureaza 3-4 ore, tur in care ajugi sa faci poze de pe rooftop, cu un cocktail in mana, ajungi in diverse restaurante cu specialitati din peste si fructe de mare, inveti sa rulezi pachetele vietnameze, gusti dulciuri pe care nu le-ai mai intalnit, asculti muzica intr-un live music bar si colinzi in viteza strazile Saigonului.

In afara acestui tur, ce am experimentat seara in restaurantele locale, a fost de-a dreptul delicios si surprinzator. Saculeti plini cu o tocanita de fructe de mare, cu legume, porumb, usor picanta, la care primeam barbita si manusi :) Si neaparat trebuie gustate clatitele de banane din fata Muzeului Razboiului.

Muzeul Razboiului este unul dintre putinele muzee pe care mi le voi aminti mereu in amanunt, pentru ca este pe atat de impresionant, pe cat de trist si ravasitor. Deschis in 1975, la putin timp dupa incheierea razboiului, acest muzeu prezinta ororile si crimele de razboi american, intr-o expozitie pe trei etaje, cu fotografii, afise, vestigii, care toate prezinta adevaruri istorice, maltratare si orori ale armatei americane, impotriva poporului vietnamez.

O cladire celebra in Saigon este Posta, ridicata in 1891, opera lui Gustav Eiffel. Functioneaza si astazi ca si oficiu postal si poate fi vizitata gratuit.

Cu Chi Tunnels este un sistem de tuneluri subterane aflat la 70 km de Saigon, un sistem construit in timpul razbouului in mijlocul junglei, care avea peste 200 km lungime, dar care astazi pastreaza doar 120 km. Impresionant!

Viet Cong, trupele de gherile comuniste au sapat o retea extinsa de tuneluri subterane, pe care soldatii le foloseau pentru a gazdui trupe, pentru a transporta provizii si pentru a se ascunde dupa ce lansau atacuri surpriza; au gazduit locuinte, bucatarii, spitale si adevarate fabrici de arme. Soldatii vietnamezi care se ascundeau in subteran au pus numeroase capcane pentru infanteristii americani, de la usi cu tepi din metal, la praguri ce se pravaleau subit, mascate foarte bine cu vegetatie. Se spune ca 45000 de vietnamezi au murit aparand aceste tuneluri, iar dupa caderea Saigonului din 1975, guvernul a pastrat aceasta retea pentru a fi vizitata de turisti.

Ca si vizitator, poti face un tur scurt printr-un tunel subteran (din reteaua cea mai de sus, pentru ca tunelele erau construite de fapt pe mai multe nivele), astazi putin largite, luminate si ventilate; apoi poti trage cu o pusca AK-47 intr-un poligon amenajat si poti lua o masa cu alimentele pe care soldatii le aveau mereu la indemana: niste radacini care fierte au un gust de cartof dulceag si un ceai de plante.

Nu pot sa nu o mentionez aici pe ghida noastra, o vietnameza mica si frumoasa: Nguyen Thu Hang

Mekong, "raul celor noua dragoni", cel mai lung fluviu din Asia, formeaza pe teritoriul Vietnamului o delta si se varsa apoi in Marea Chinei de Sud.

Delta Mekong formeaza intr-o regiune de peste 40000 de kilometri patrati, populata de aprox 8 milioane de vietnamezi, o increngatura de canale, cu localitati, case aliniate pe maluri, culturi de orez, cocos si banane.

Am facut aici o foarte placuta excursie de o zi, dupa un drum de doua ore cu atutocarul din Ho Chi Minh, imbarcandu-ne initial pe o barca, unde localnicii ne-au intampinat cu nuci de coco :)

Impresionanti oamenii aceia ce traiesc in case rasfirate prin jungla, printre liane si cocotieri, raulete si poduri, cu alei intortochiate pe care nu m-as fi stiut intoarce, printre plante si fructe pe care nu le-am recunoscut.

Excursia continua cu imbarcarea in nistre luntre traditionale, care ne poarta prin inima satului, de-a lungul unui canal inconjurat de vegetatie. Luntrasul poate fi barbat sau femeie, neaparat cu o palarie vietnameza la purtator :)

Urmeaza o masa speciala intr-un loc special, un peste elefant crocant, prajit in ulei, condimentat si adus la masa pe un suport de lemn, intre niste taruse, intre sosuri si verdeturi, frunze de babana prajite, orez si pachetele de primavara. Alaturi de o supa buna cu legume si floricele (paste), plus o bere Tiger, sa alunece mai bine. Un fel de mic spectacol culinar, pentru ca o localnica ne-a facut o demonstratie de desfacere a pestelui in bucati, pentru ca altfel ne-am fi uitat la el si am fi facut poze. La desert fructe: licii, jackfruit, pepene, baby bananas. Si in final o sesiune foto, intr-un decor vietnamez :)

Dupa o masa copioasa...putina miscare. A urmat un tur pe bicicleta, pe alei ascunse, pe sosele inguste intre case, pe podete si printre bananieri, printre localnicii care pareau foarte familiarizati cu turistii.. O activitate care mie mi-a foarte placut.

A urmat apoi o plimbare cu tuk tuk la o fabrica de maturi si la o fabrica de caramida. Sa te plimbi prin satele lor e un deliciu, mai ales aici, in Delta Mekong, unde nu am gasit aglomeratie si unde peisajul salbatic te duce cu gandul la Mowgli. A, si am fost si la un magazin cu suveniruri, unde pe langa creme de cocos, ulei de cocos, boluri de cocos, am gasit niste borcane cu o bautura afrodisiaca cica, in care au decedat niste serpi urati :)) Totul are un pret in lume.

Daca era dupa mine, eu numeam delta aceasta Delta Cocos, pentru ca atatea nuci de cocos la un loc nu mi-a fost dat sa vad nicaieri. Mormane intregi de nuci, din care ei fac ulei de cocos, creme, diferite vase si decoratiuni, cu siguranta le folosesc si ca hrana, chiar si pentru foc.

Phu Quoc:

Phu Quoc, cea mai mare insula din Vietnam, pe mine m-a surprins placut. Este intr-o continua dezvoltare turistica, se construieste peste tot, vor aparea resorturi multe in curand. Am asemanat insula cu Krabi (Thailanda), o insula verde, salbatica, destul de abundent populata, nu foarte schibata deocamdata de influentele turismului.

Am optat pentru cazare in Duong To, la Novotel Phu Quoc, un resort mare, spatios, cu iesire la plaja, desprins parca din alta poveste.

Cea mai practica modalitate de a cutreiera insula, este inchirierea unui scooter, ceea ce am si facut, cu care ne-am deplasat in diverse locuri si am vizitat obiectivele de pe insula. Insa atentia trebuie sporita, pentru ca traficul este unul intens, localnicii circula destul de haotic si accidentele pot fi de neevitat uneori.

Inchisoarea Coconut este astazi un muzeu, care demonstreaza cum au trait prizonierii de razboi, la ce orori au fost supusi, cu ajutorul unor figuri realiste si a standurilor care descriu povestea locului.

Un loc usor infiorator, trist, dar cu informatiile potrivite. Mi-au ramas in minte custile din sarma ghimpata, unde prizonierii erau lasati sa zaca zile intregi, in calduri infernale, in soarele dogoritor, fara apa sau alimente.

Piata de noapte din Phu Quoc ofera de toate: street food, dulciuri, fructe exotice, cafea, magazine de imbracaminte si accesorii, cateva terase, preturi mici si lume multa. Am vizitat-o in cateva seri, sa ramanem cu amintirea zarvei pietei vietnameze.

In cautare de plaje superbe, am gasit Sunset Sanato Beach, o plaja unde am platit intrare si am facut cele mai frumoase fotografii. Elefantii pe picioroange, poarta cerului, cativa pesti plutitori, fluturasii si o scara catre cer, sunt decorul perfect pentru un shooting la apus.

Starfish Beach se afla in nordul insulei, insa merita o vizita aici, pentru plaja frumoasa, apa limpede si pentru minunatele stele de mare rosii, care coloreaza perfect peisajul. Plaja a fost descoperita in 2014 si de atunci este foarte vizitata de turisti. Stelele de mare stau foarte aproape de mall si sunt niste vedete foarte fotografiate. Bineinteles, cu grija, pentru ca daca sunt scoase din apa si se usuca la soare, mor. Sunt cateva sezlonguri de inchiriat aici, o terasa unde poti sta la umbra, la o bere rece si un ponton unde ies niste fotografii grozave.

O calatorie cu telecabina de pe insula Phu Quoc pana pe Insula Ananas (sau Hom Thom), este o experienta pe care n-o vei uita. Distanta strabatuta este de 8km, cea mai lunga din lume, peste o mare turquaz, cateva insulite verzi si peste un port cu barci colorate de pescuit; amaizing!....cum ar zice americanul :) La destinatie ne-a asteaptat o plaja draguta, de la care am plecat cu barca spre Fingernail Island, o plaja micuta si romantica, cu un decor dragut.