Napoli - Pompei - Coasta Amalfi intr-un city break

Atunci cand iti doresti o escapada scurta si intensa, ai timp putin la dispozitie si iti doresti sa profiti la maxim de el, dai o fuga la Napoli. In functie de cum te ajuta orarul de zbor (pe noi ne-a ajutat), poti sa faci o gramada de lucruri:

Ziua 1: Daca aterizezi la o ora rezonabila in Napoli (transferul de la aeroport la cazare nu ar trebui sa dureze mai mult la 30 de minute), ai timp sa dai o tura prin Napoli ca sa-ti faci o idee. Alibus este compania de transport cu care trebuie sa circuli intre aeroport si oras, si invers. Cazarea am avut-o aproape de Piazza Garibaldi, unde se gaseste statia centrala de metrou, tren, autobuz, orice :)

Ne-am cazat rapid si am pornit sa cautam cea mai veche pizzerie din lume: Pizzeria Da Michelle, de pe Via Sersale 13, pe care am gasit-o super aglomerata, insa fiorul ne-a hranit pe moment :). Poti ramane la rand pentru o pizza take-away sau poti eventual sa te lupti in multime pentru o rezervare pentru seara urmatoare.

Pizzeria Il Miracolo ii aduce un omagiu lui Maradona, pentru ca el a pus Napoli pe harta fotbalului european. Am descoperit pizzeria intamplator si aici ne-am oprit pentru cina.

Apoi ne-am plimbat pe stradute si am ajuns chiar si la Dom, de altfel cea mai mare catedrala din Napoli.

Napoli te va soca putin; un amalgam de natii pe strazi, plin de cafenele si restaurante, cladiri vechi frumos aliniate si gunoaie, muuulte gunoaie din pacate. Daca poti sa treci peste acest aspect, Napoli chiar o sa-ti placa!

Ziua 2: Am plecat de dimineata cu trenul spre POMPEI; trenul opreste la statia Pompei Schiavi, chiar in fata parcului arheologic. Biletele de acces le-am cumparat on-line, dar totusi am stat la rand pentru a le primi fizic. Am intrat pe Porta Marina si ne-am plimbat singuri, cu o harta in mana. Exista si varianta cu ghid, in limba engleza, pentru cei pasionati de istorie si care isi doresc sa aprofundeze istoria acestul parc. Noi ne-am dorit sa ne plimbam, sa facem poze si sa ne facem o idee despre ce s-a intamplat acolo.

Pompei a fost un oras prosper, dar in anul 79 d.Hr a fost distrus in urma eruptiei Vulcanului Vezuviu, iar 11000 de oameni au fost surpinsi si ingropati de vii sub lava si cenusa. Arheologii au scos la iveala un oras foarte bine conservat; te poti plimba pur si simplu pe stradutele lui, printre casele nobililor, ale clasei mijlocii si ale saracilor, descoperind apoi Amfiteatrul, Biserica, Forul, Templul lui Apolo.

Pranzul a fost unul mai tarziu, dar pe masura, pentru ca am iesit tot prin Porta Marina si vis a vis exista o terasa cu mancare foarte buna si un aperol spritz dumnezeiesc.

Ne-am fi dorit sa vedem si Herculaneum (sau Ercolano), un alt oras acoperit de cenusa Vulcanului Vezuviu, dar mult mai bine conservat. Ercolano Scavi este statia la care trebuie sa coborati, la cateva statii de tren de Pompei. Noi am ratat ultima intrare, pentru ca in octombrie ultima admisie este la ora 16.00; niciun minut mai tarziu.

Practic se poate alege intre a vizita Herculaneum sau o plimbare de seara prin centru Napoli. Fortati de imprejurari noi am ales-o pe a 2-a :), dar nu am regretat deloc. De la Statia Garibaldi (centrala) am luat metroul pana la Statia Toledo, unde peretii sunt acoperiti cu mozaic alb-albastru si iti dau senzatia ca esti intr-o galaxie:

Pe Via Toledo ne-am plimbat printre magazine, de la Piazza Dante pana la Piazza del Plebiscito, ne-am abatut pe stradute spre Bario Espagnol, am dat o tura prin Galeria Umberto, apoi am ajuns la Piazza del Plebiscito (frumos luminata seara) si Palatul Regal; in final am ajuns in port si am vazut navele de croaziera.

Ziua 3: Pentru Coasta Amalfi clar nu-ti ajunge o zi; aici este vorba despre o alta excursie, una de cateva zile, poate chiar cu o masina inchiriata, cu care sa cobori pantele abrupte si sa ai panorame superbe. Dar pentru o singura zi pe care noi am avut-o, as zice ca ne-am descurcat chiar bine :)

Coasta Amalfi este un loc special, este taramul sirenelor care l-au fermecat pe Ulisse. Cele 13 localitati de pe malul apei au case agatate de stanci si lamai uriasi; 7 dintre ele sunt cele mai vizitate: Vietri sul Mare, Cetara, Maiori, Minori, Amalfi, Ravello, Positano.

Am plecat de dimineata cu trenul din Statia Garibaldi spre Salerno (drumul a durat cam o ora), apoi am schimbat linia si ne-am intors doua statii pana in Vietri sul Mare, ultimul oras de pe Coasta Amalfi, orasul ceramicii colorate. Noi am dorit sa ajungem aici pe cea mai instagramabila strada, una mica, aproape de plaja si de statia de politie.

Pentru ca nu exista tren intre localitatile de pe coasta amalfitana, din Vietri am luat un autobuz spre Amalfi. Biletele le-am achizitionat de la o cafenea, in stanga magazinelor cu ceramica. Din pacate autocarele nu circula atat de des pe cat ne-am dori, unele ajung pline si nu opresc, iar din aceasta cauza am ajuns mai tarziu decat ne doream in Amalfi. Drumul intre cele doua localitati a durat o ora si a fost foooarte serpuit (aviz celor care au rau pe masina), insa peisajul este naucitor.

Amalfi l-am admirat din zona portului, apoi ne-am avantat putin pe stradute si ne-am oprit la masa in Piazza Duomo, punctul central al orasului. Nu m-a incantat foarte mult mancarea din centrul orasului si nici servirea, dar inghetata in lamaie face toti banii!

Din Amalfi in Positano am decis sa ne deplasam cu ferryboat-ul, pentru a vedea frumoasa imagine de catre mare. Si decizia a fost una buna.

Positano mi-a placut in mod deosebit. Desi aglomerat, are un aer special; acolo m-am simtit intr-adevar fascinata. Casele chiar par sa se pravaleasca in mare, stradutele pline cu magazine colorate iti fura inima si ochii, terasele au iz de paradis si privelitea de sus este una ce nu o pot uita.

Din Positano ultimul ferry a plecat la 17.50 (in octombrie vorbind; in plin sezon orarul este altul) si cu acesta am plecat noi pana in Sorrento, de unde am luat trenul inapoi spre Napoli. Obositi, dar peste masura de incantati si plini de frumos.

Ziua 4: In ultima zi am avut la dispozitie cateva ore inainte de a pleca spre aeroport. Si am decis sa ne cumparam bilete pe autocarul turistic, care are doua rute: cea rosie, care te plimba 45 de minute prin centru, pe langa cele mai impornate obiective si cea albastra, care urca chiar si la punctul de panorama.

Cu acest autocar poti sa vizitezi Napoli in voie atunci cand ai timp suficient; urci in care statie doresti, cobori si vizitezi obiectivele pe care le doresti si urci inapoi, sau pur si simplu te plimbi prin Napoli si te bucuri de priveliste, ca noi. Ne-am cumparat biletele din Piazza Garibaldi si am urcat de la statia aflata in fata Basilicii San Pietro, nu inainte de a o vizita; este una dintre cele mai vechi biserici din Europa, care detine un altar la care s-a rugat Sf Petru.

Vazut din autocar Napoli mi-a placut mai mult decat la pas. Sunt sigura ca daca voi avea candva timp pentru a vizita toate obiectivele o sa-mi placa si mai mult. Oricum, partea centrala este altceva decat periferia.