Gran Canaria, unde isi dau mana muntele si marea

 

    Gran Canaria este acel "altceva"; la mare pare sejurul tipic spaniol, cu plaja de nisip, cu paella si sangria, iar la doi pasi, unde incepe muntele, pare taramul unui film de fantezie. Sudul insulei e intesat cu statiuni la plaja, iar pe masura ce te indrepti care nord ti se dezvaluie orasele traditionale cochete, vegetatie si munti care stau sa ti se pravaleasca in cap, de o frumusete cum nu foarte des intalnesti. Am indragit aceasta destinatie si mi-a placut ca intr-o calatorie am putut colinda toata insula si nu m-am intors cu nicio parere de rau.

    Pentru vacanta la mare si plaja am ales acum Maspalomas, cu plajele ei de nisip, in golf si mai exact Hotelul Parque Tropical, un hotel fara de cusur: la 3 minute de plaja, cu piscina generoasa, camere cu decoruri tipic andaluze si o demipensiune perfecta. Incinta pare o gradina botanica frumos aranjata, exotica si misterioara:

        Si de ce te poti bucura cel mai aproape? De plaja cu siguranta, dar si de faimoasele dune de nisip (Las Dunas de Maspalomas), declarate rezervatie naturala in 1987, nisip fin adus de vant din Desertul Sahara si presarat parca cu maiestie aici:

        

        Daca vrei sa testezi si alte plaje, sa-ti petreci o zi la Plaja Puerto Rico sau Plaja Amadores (sau ambele, pentru ca sunt alaturate), pur si simplu iei un transport local si intr-o jumatate de ora esti pe o alta plaja. Noi ne-am bucurat de Plaja Amadores, cu sezlonguri din plin, cu multe terase si restaurante.

        Doua zile am cutreierat muntii si am descoperit o insula magica. Am inchiriat o masina si ne-am bucurat de privelisti care ne-au lasat cu gura cascata, am urcat in cateva puncte numite de ei "Mirador", am vazut localitati mici si cochete de munte, unde programul de lucru se incheie inainte de ora 16.00.

        In prima zi am ales sa incepem cu partea de est si am vazut El Bufadero de la Garita, locul din Telde unde mama natura a sculptat in stanca vulcanica, unde apa vine si pleaca intr-un spectacol inspumat. Locul este deosebit de frumos, dar poate fi si periculos totodata; cu putina atentie la stancile ascutite si alunecoase poti vedea un spectacol pe care natura il da gratuit. 

    Tot aici este si Cueva de la Reina Mora, o mica scobitura in stanca, colorata in verde si ruginiu, unde apa oglideste natura:

        Am continuat cu Las Palmas, capitala si cel mai mare oras din arhipelagul Insulelor Canare. Am ales sa vedem aici Acvariul Poema del Mar si Cartierul Vegueta. 

Poema del Mar este un acvariu impresionant si modern, deschis in 2017 de cei care detin si Loro Parque din Tenerife, cu o suprafata totala de 12500 mp. Aici se regasesc 350 de specii marine,  dar si un mare recif de corali, in mijlocul unui cilindru urias, cu peste 300 metri cubi de apa, plin cu rechini, broaste testoase, pisici de mare si pesti colorati.

    O plimbare prin Cartierul Vegueta, cel mai vechi cartier din Las Palmas, m-a facut sa fug cu gandul la casele colorate din Havana, la stradutele intortochiate si la balcoanele din lemn sculptat. Cartierul colonial  gazduieste si batrana biserica Sfanta Ana, construita in anul 1500.

    Partea de nord a insulei, parca cea mai verde, incluse si orasul Arucas, cu Biserica San Juan Bautista, care parca gadila cerul, asemanatoare cu Sagrada Familia din Barcelona, a carei constructie a inceput in 1909 si a durat peste 68 de ani:

    Tot in Arucas am vizitat si Museo del Platano (Muzeul bananelor), o plantatie parasita candva, preluata de o familie care detine si un lant hotelier, si transformata intr-un muzeu. Ne-am plimbat pe alei, printre bananieri, ne-am minunat, ne-am distrat si ne-am fotografiat, pentru ca locul este minunat. Apoi am cam degustat fel de fel de licori cu iz de banane si am plecat mai fericiti decat am ajuns :))

    

    Teror este unul dintre cele mai frumoase orasele din Insulele Canare, presarat cu case traditionale si balcoane de lemn ce dateaza din secolul XV, care contrar numelui sau, nu are nimic de speriat. Plimbarea este chiar placuta aici, pe strazile incadrate de casele specifice Insulelor Canare, cu o oprire la Muzeul Parfumurilor (mmmm) si la Biserica Noestra Senora del Pino, construita in 1797.

    In drumul nostru inapoi spre hotel, ne-am abatut la Mirador Pinos Galdar, locul de unde poti vedea craterul vulcanic la picioarele tale, iar in zare padurea batrana de pini, oceanul si cerul intrepatrunse.

    

    

       Putin mai la sud este si Picco de la Gorra, poate viewpointul meu preferat, cu fereastra lui, care pare un televizor urias ce-ti prezinta Parcul Naturala Tejeda.

       Am incheiat ziua cu Mirador de Degollada Becerra, un viewpoint care te face sa crezi ca intr-adevar lumea nu poate fi decat foarte frumoasa:

    

    Ziua a doua de colindat insula am inceput-o cu Barranco de las Vacas, un canion sculptat si parca smirgaluit, ce-ti da senzatia ca te afli intr-o alta dimensiune. Cu cat mai de dimineata, cu atat mai bine, pentru ca locul se umple de turisti peste zi si pozele sunt mai greu de facut. Parcarea sus, un drum de munte de coborat, chiar si in sandale, si in 5-10 minute te trezesti intr-un culoar nisipiu de o frumusete deosebita:

    

    Pico de las Nieves, sau Snow Peak, aflat la 1949 m altitudine, este al doilea cel mai inalt punct din Gran Canaria. Ca mai peste tot in muntii din aceasta insula, privelistea iti taie rasuflarea si iti aminteste ca te afli tot timpul pe marginea unui crater vulcanic. 

    Roque Nublo, numita si "stanca dintre nori", se afla in inima insulei. Aflata la 1812 m, a fost formata prin eruptie vulcanica si este inconjurata de vegetatie. Drumul din parcare pana la ea este cam de 1,5 km si am fost tentata de cateva ori sa renunt, din cauza caldurii si pentru ca am plecat la drum fara apa, gandindu-ma ca e o plimbare in linie dreapta; ei bine nu e, dar pentru faptul ca nu m-am intors mi-am multumit cand m-am vazut sus. Atentie la incaltari, se merge pe un drum de munte, la un moment dat pe pietre si te cateri usor pe stanci, insa va asigur ca merita din plin; privelistea de sus este asa:

    Los Azulejos de Veneguera sau Rainbow Rocks s-au aflat in drumul nostru, la coborare spre partea de vest a insulei, pe niste serpentine printre muntii spectaculosi, pe care nu-i voi putea uita niciodata si pe care imi doresc sa-i revad. Rainbow Rocks au luat nastere la contactul lavei cu apa, cand prin oxidarea mineralelor s-au format niste stanci curcubeu, pictate de natura in nuante de verde, galben, albastru si visiniu.

    Din pacate, Mirador del Balcon, spre care ne-am indreptat, era invaluit intr-un nor ciudat de ceata si nu ne-a permis sa admiram privelistea, insa nu am fost deloc deranjati sa ne intoarcem pe acelasi drum, printre munti si sa vedem Fataga la ceas de seara.

    Despre Fataga va spun mai intai ca seamana cu casuta de turta dulce din poveste. Am ajuns dupa-amiaza tarziu si nu am gasit deschis absolut nimic; ba chiar am citit pe portile magazinelor ca s-au inchis la ora 15.00. M-a si convins pe loc sa ma mut :))

Am descoperit o gramada de stradute pavate, cu case joase, porti mici si obloane. Casele sunt construite din piatra si brodate parca cu vopsea alba, cu un aspect specific Canarelor. Peste tot sunt flori, cactusi, decoratiuni vesele si, ce mi s-a parut foarte dragut, pe fiecare poarta este scris numele proprietarului. Am facut o plimbare pe stradute si am avut senzatia ca satul e tot al meu; nu prea era nimeni pe la poarta.

    Dupa o zi istovitor de frumoasa, am decis sa luam cina in Maspalomas, la Taberna el Picoteo, unde paella, tapas si sangria au fost la mare inaltime:

    La final dar nu pe ultimul loc, am vizitat Puerto de Mogan, o statiune-port, boema si colorata, plina de terase si magazine de suveniruri. Aici este locul in care nu te saturi de plimbare, pentru ca pe orice straduta apuci, iti vine sa faci mereu fotografii. Strazile sunt pavate, casele sunt toate vopsite in alb, cu chenare colorate fel de fel, iar deasupra usilor atarna greu tufe intregi de flori. 

La un moment dat ai impresia ca ai ajuns in Venetia, pentru ca podurile ce leaga marina de portul pescaresc iti dau aceasta senzatie. In port barcile frumos aranjate stau aliniate cuminti in apus.

    Gran Canaria e ca o poveste pe care nu te saturi niciodata sa o recitesti. Mi-a fost greu sa aleg pozele, pentru ca am cateva sute si sunt convinsa ca atunci cand ma voi intoarce acolo voi face alte cateva sute. 

Si chiar am un motiv intemeiat sa o fac: am ratat Mirador del Balcon! :))